Din punct de vedere social, România se confruntă, de aproape 30 de ani, cu un fenomen care pornește de la nevoia individului de a epata și de a le arăta semenilor că este „la modă”. Iar această „modă” implică mai multe zone. Românul își cumpără marca X de mașină pentru că așa are vecinul de la etajul doi, își schimbă mobila pentru că așa a făcut colegul de la muncă, merge în vacanță la ultra all inclusive la Mamaia, pentru că așa face lumea bună. Nu contează ce-i place lui, important este „să fie în rândul lumii”.
Din păcate, această dorință de a fi la modă intervine și atunci când este vorba despre viitorul copiilor. După revoluție, părinții au făcut tot ce a fost posibil ca odrasla lor să urmeze o facultate. Este importantă pentru orgoliul lor obținerea unei diplome și mândria de a spune peste tot că au copilul student.
E drept că și sistemul dezvoltat la nivelul învățământului a încurajat acest fenomen, astfel că astăzi am ajuns să avem an de an valuri de șomeri cu diplomă de facultate și să ne plângem de faptul că firmele nu găsesc muncitori calificați.
Și datele statistice confirmă acest trend. Informațiile Institutului Naţional de Statistică (INS) relevă faptul că, în ultimii zece ani, populaţia şcolară din România a înregistrat o scădere de peste 30%. De asemenea, în anii ’90, peste 300.000 de elevi urmau cursurile unei şcoli profesionale, în timp ce acum numărul acestor elevi este de doar puţin peste 100.000, adică de aproximativ trei ori mai puţin faţă de acum trei decenii.
Dacă la începutul anilor ’90 şcolile şi universităţile din România numărau peste 5 milioane de elevi şi studenţi, în acest an şcolar numărul acestora a ajuns la 3,5 milioane. Din rândul elevilor claselor I-XII au dispărut aproape 1,5 milioane, un declin dramatic al cifrei populaţiei şcolare. Imediat după Revoluţie, erau peste 4 milioane de elevi, din care, în învăţământul primar şi gimnazial, mai mult de jumătate, iar în cel liceal aproape un milion. A crescut, în schimb, numărul de studenţi: de la circa 200.000 în 1990 la peste 500.000 studenţi în prezent.
România are nevoie de școli profesionale și postliceale
Nevoile reale ale companiilor care activează în economia României evidențiază că pentru a răspunde acestei crize de personal sunt necesare abordări noi în sistemul de învățământ.
Am analizat împreună cu Daniela Necefor, Managing Partner TBS România, realitățile actuale din piața muncii.
CITEȘTE ȘI: Daniela Necefor: Orice ai alege să faci, fă-o cu excelență!
Specialistul în Resurse Umane atrage atenția că pentru a dezvolta o carieră profesională de succes nu este obligatoriu să mergem cu toții la facultate.
„A venit timpul să redeschidem școlile profesionale, care ar trebui să redevină o componentă importantă a sistemului de învățământ. Faptul că împingem toți copiii către liceu nu reprezintă o soluție. Nu toată lumea este făcută pentru a susține un examen de Bacalaureat și ulterior pentru a urma o facultate. Astăzi, copiii care termină 12 clase își dau seama că trebuie să intre pe o piață a muncii pentru care nu au nicio calificare. Tinerii se trezesc după liceu dezorientați și nu se pot angaja nicăieri, liceul neoferindu-le nicio diplomă concretă pentru o anumită meserie și nici practica necesară pentru a putea lucra undeva. Așa că aleg să meargă la facultate. Doar că nu toți sunt apți pentru această formă de învățământ. Din punctul meu de vedere, România ar trebui să acționeze pe două paliere. Unul dintre ele este cel care vizează dezvoltarea învățământului profesional, iar un altul are în vedere pregătirea practică după liceu, prin dezvoltarea școlilor postliceale. Piața muncii are nevoie de calificări multe care nu necesită diplomă de facultate. Un ciclu de învățare de scurtă durată, așa cum sunt școlile postliceale, poate asigura calificarea celor care nu au abilitățile necesare pentru o facultate, dar care au optat pentru un liceu. Sunt foarte multe meserii pe care ei le pot accesa. Sunt programatori CNC pe echipamente, sunt meserii în partea de automatizări, în fabricile care au automatizări, se cer foarte multe cunoștințe pentru programarea echipamentelor respective. Este nevoie de muncitori calificați și de maiștri în domeniul construcțiilor și în domeniul producției de echipamente sanitare. Avem nevoie de laboranți în chimie, aceștia pot merge în foarte multe industrii. De exemplu în cele care produc beton, prefabricate. Acolo sunt laboratoare care țin cont de partea de chimie pe care trebuie să o întrunească materialele respective. Și sunt multe alte meserii care pot fi create prin aceste postliceale. De aceea cred că trebuie luată în calcul, la nivel de țară, reînființarea școlilor portliceale și a școlilor profesionale. În plus, facultățile ar trebui să aibă un contact mult mai dens, mult mai des cu companiile astfel încât studenții să participe la perioade practice în cadrul acestor firme”, subliniază Daniela Necefor.
Expertul dă ca exemplu pozitiv învățământul dual, care a căpătat putere mai ales în zona Transilvaniei, precizând că modele similare trebuie aplicate și în Muntenia, Moldova și Dobrogea.
Șomeri cu diplomă de facultate
Domeniile cu cea mai mare cerere de meserii sunt construcțiile, industriile auto, textilă, extractivă în domeniul petrol&gaze, industria prelucrătoare și transporturile. Angajatorii din aceste sectoare, dar și din alte zone de producție, caută oameni. Mulți aleg să îi califice la locul de muncă, dar este evident că, dacă sistemul de învățământ s-ar adapta cerințelor din piață, economia ar avea foarte mult de câștigat. În plus, piața muncii este saturată de absolvenți de facultate care nu-și găsesc un loc de muncă.
Specialitul în HR consideră că s-a ajuns în această situație din cauza faptului că tinerii nu fac alegeri care să-i ajute pe ei, iar opțiunile pentru anumite facultăți țin foarte mult de factori externi. „Eu cred că, înainte de orice alegere, tinerii trebuie să se gândească foarte bine ce și-ar dori să facă, să meargă spre acea zonă pentru care simt că au abilități. Să nu se ia după idei de genul „se poartă”, „e la modă” sau „meseria X îmi aduce foarte mulți bani”. Meseria X, dacă nu ai abilități pentru ea și dacă nu îți place, nu o poți face! Am avut tineri la consiliere care au absolvit o anumită facultate, dar nu se regăsesc absolut deloc după ce au început să lucreze în acel domeniu de activitate pentru care au studiat. Au constatat că au făcut acea facultate degeaba și acum încearcă să-și găsească ceva conform abilităților lor. De aceea nu recomand nimănui să meargă pe „ce se poartă”, „ce e la modă”, „ce ne aduce cei mai mulți bani”, ci să meargă pe „ce îmi doresc să fac”, „ce îmi place să fac”, „ce abilități am”. Nu mergeți neapărat către facultate, nu e obligatoriu! Sunt meserii frumoase, sunt meserii curate, sunt și alte meserii atât pe tehnic, cât și pe chimie care pot fi făcute prin niște studii și instruiri practice, după liceu, fără facultate”, mai spune Daniela Necefor.
Liderul TBS România punctează faptul că poți sumariza o carieră de succes prin motto-ul „Orice ai alege să faci, fă-o prin excelență!”. Prin urmare, poți fii un profesionist de succes fără a acumula diplome universitare fără valoare. Dacă îți place cu adevărat meseria pe care o faci, poți avea o carieră strălucită și ca tehnician, laborant, electrician, sudor etc.
A venit timpul să depășim mentalitatea că dacă nu ai facultate nu ești în rândul lumii. Importantă nu este diploma, ci calificarea. Sunt extrem de multe exemple de oameni care nu au studii superioare, dar care sunt foarte bine pregătiți în ceea ce fac și care câștigă mult mai bine decât un absolvent de facultate. Părinții ar trebui să înțeleagă faptul că este spre binele copilului lor să aibă o pregătire profesională bună care să-i permită să-și câștige un loc pe piața muncii. Nu toți trebuie să meargă la facultate! Școala profesională este o alternativă viabilă. În plus, nu înseamnă că dacă în clasa a IX-a ai fost admis la profesională nu poți urma ulterior și cursurile liceale și nu poți lupta pentru diploma de Bacalaureat.
În plus, dacă ai urmat un liceu teoretic, poți opta ca la finalizarea acestui ciclu să te îndrepți către o școală postliceală. Important este să exite o astfel de alternativă pe piață, iar sistemul educațional să devină mai flexibil.
De asemenea, la nivel de stat trebuie conștientizat faptul că decizia României de a desființa școlile profesionale și postliceale pe care le avea înainte de 1989 nu a fost una benefică pentru economia noastră. Generațiile de meseriași formate în perioada comunistă se apropie de momentul pensionării, iar în urma lor rămâne un gol imens, pe care câteva școli profesionale înființate de multinaționale încearcă să-l umple. Multe dintre investițiile pe care țara noastră le-a atras s-au datorat tocmai faptului că firmele au găsit aici un bazin de mână de lucru calificată. Ori, se vede foarte clar că de câțiva ani pierdem acest avantaj, iar odată cu pierderea lui apar și tot mai multe probleme economice și sociale.
